Tuesday, July 8, 2014

Orice castel de nisip e predestinat unui val

Revin la Postul Asta … fac ce fac si periodic imi spun in minte aceleasi chestii..
Visez , cu ochii deschisi. Asa m-am nascut , din sufletul mamei mele. Un visator !
Problema mea e ca am tendinta sa naruiesc fiecare vis, de fapt sa le ratacesc pe toate si sa-mi lipseasca enorm.
De fiecare data cand simt ce simt acum ma imaginez pe plaja. Singur.
Sunt copil.. iar cerul e innorat.
Construiesc un castel de nisip.
Ma asigur inainte ca nu sunt foarte aproape de mare … tocmai pt a reusi sa cladesc un castel frumos si trainic deopotriva. Marchez locul cu pietre mai mari pt ca eventualii trecatori sa observe ca cineva a creat ceva acolo. Il cladesc asa cum stiu eu, cu tunele si scoici aranjate frumos. Batucit bine ca sa dureze si sa-l pot indrepta in locurile in care trebuie !
Il termin si il privesc fascinat. Dar in momentul de glorie presimt ceva ! ma intorc catre mare si vad coama lui inspumata. E valul pe care-l simt.. e departe inca dar stiu deja ca va fi cel ce va narui tot ce am trudit pana atunci. Intr-adevar se sparge de tarm si navaleste peste castel lasand urmele sterse ale unei dimineti in care m-am straduit. Mereu ajung la ideea ca orice Castel de nisip e predestinat unui Val.

Tuesday, May 6, 2014

Cutia Neagra

Astazi ajuns acasa dupa o zi extrem de fierbinte si la propriu si la figurat, am incercat sa inchid ochii si sa stau asa cu mainile intinse o vreme .. speram sa vad si sa aud iar nascand din tavan PETALE DE TRANDAFIR si CLINCHET DE CHITARA !. Nu mi-a reusit..
Incercam din rasputeri sa imi inchipui intreg decorul acela minunat ce nastea din imaginatia mea nevinovata. Sa simt pianul si ferestrele.. petalele si corzile.. dar nu reuseam. In schimb la fiecare punct apropiat de inchipuirea perfecta intervenea o alta imagine. O gara parasita extrem de cenusie, de parca cel care o desenase acolo in imaginatia me nu ar fi avut decat creioane grafice. Pe langa sine crescusera buruieni cu spini pt a injecta si mai mult dramatism in tablou. Cladirea garii era roasa de vremuri si mana de om. Peretii erau mazgaliti cu diferite chestii, erau scrijelite numele celor ce trecusera pe acolo, ba chiar si cateva manifeste politice din timpul revolutiei.
In toata gara asta era un singur vagon singuratic de marfar.. lasat acolo parca in mod deliberat pt a atenua senzatia de despartire. Ideea ca cineva ramane si cineva se duce… sinistru !
Priveam in lungul sinelor la bilutele acelea de piatra mici si rotunjite de trenurile ce trecusera intr-o vreme prin locurile astea uitate de lume. Sufla vantul incet vajaind parca versurile unui poem bacovian.

Mi-am scuturat capul incercand pt a nu stiu cata oara sa revin la imaginea aceea perfecta din podul copilariei mele. Dar tot ce-mi inchipuiam se pata usor cu cerneala. Era ca si cand intreaga mea imaginatie era fabricata din sugativa. Si cineva .. o mana nevazuta cu un stilou in mana.. picura cate un pic de cerneala la fiecare 10 secunde. Si se intindea pe toata suprafata aceea absorbanta. M-am ridicat din pat, am luat o carte din maldarul de carti asezate pe dulapuri. Cutia Neagra ii spunea cartii. Am citit prima jumatate de pagina apoi gandurile mi-au zburat catre prezentul meu, lasand sirurile de pe hartie sa curga doar sub presiunea retinei.. nepercepand nimic de fapt. Ma gandeam la ideea in sine de Cutie Neagra ! In general se cauta atunci cand un avion s-a prabusit. Imi inchipuiam aripile avionului la cateva zeci de metrii distanta, frante in timpul prabusirii. “Cat de ciudat este sa cauti dovezi si sa stabilesti cauza si vinovatii dupa ce au murit oameni” mi-am spus. Dar de fapt asta facem intreaga viata. Ne nastem, invatam sa creem, ajungem sa construim chestii pt a le narui iar apoi cautam vinovatii si ii judecam (sau ne plangem de mila). Cat de ciudat e sa stii : cladesti ceva pt ca la un moment dat cineva sa caute dovada ca s-a naruit. Asta ar insemna ca emblema fiecarui sfarsit este “Cutia neagra” !? … atunci de ce sa mai incerci ?

Tuesday, September 3, 2013

Bloggersexualul

Zilele trecute am citit un articol interesant… Heteropolitanul bate metrosexualul!, articol care m-a pus oarecum pe ganduri ! sau mi-a starnit unele dedesubturi umoristice.
Acum o vreme scriam despre metrosexuali AICI sau AICI, am scris si despre Urban AICI. De data asta insa as putea scrie despre n “titulaturi” de gen.
Atat barbatii cat si femeile isi traiesc viata mai mult sau mai putin orientandu-se dupa tendinte. Tendinte impuse de casele de moda, de producatorii de electronice, de companiile producatoare de produse make-up si hair-styling, de saloanele de frumusete, de centrele SPA, locatii VIP s.a.m.d.
Ce se intampla insa cu acele curente rasfirate, si adeptii lor care se ridica oarecum deasupra unei medii normale ? cei care pot fi apreciati pt superioritate ? Sau ce se intampla cu cei care se folosesc de anumite curente pt a obtine cam aceleasi chestii pe care le obtin Metrosexualii ?
Sa luam ca exemplu Blogosfera si conditia de blogger ! Exista o anumita elita a blogurilor romanesti .. si aici ma refer la cei care sunt cititi pt felul lor unic de a scrie sau subiectele de interes abordate : Vezi Nihasa si rubrica lui “Intreaba-l pe Nihasa” sau vezi blogul lui Buddha (cu posturile lui legate de sex, stil de viata si erorile sexualitatii raspandite). Sunt doar 2 exemple .. dar sunt convins ca exista sute de bloguri care sunt citite datorita expunerii unor idei pe care altii le percep ca informatie folositoare sau ca trendy stuff to blog about.

Si am ajuns la Titlu ! ce este “BloggerSexualul” ?

Este acel blogger care datorita blogului sau are parte de popularitate, fani sau fane innebunite si de ce nu chiar sex ! O sa spuneti … : da dar cati dintre bloggeri au astfel de succese ? Iar eu am sa raspund : cam 10 20 la suta !
Mai ales ca in ultima vreme exista interactiune concentrata intre bloggeri ! Intalniri, Workshopuri, Roblogfesturi, Sindrofii ! exista un alt fel de comunicare. As putea spune ca e o metoda mult mai eficienta sa atragi atentia cuiva, combinand cele doua variante :
1. Scriu pe blog (la alegere : despre sex, foarte sensibil, transant.. smart etc etc)
2. Merg la intalniri (unde pot interactiona live, si pot afisa cam ce vreau eu pt ca de fapt imaginea pe care o au formata restul de bloggeri este virtuala)
Si uite asa se nasc flirturi reale sau virtuale .. se nasc discutii (abureli :) ) se nasc intalniri intre bloggeri si de ce nu ? ..se ajunge la sex.

Dar pana aici nu am dat deloc caracteristicile Bloggersexualului !
Pai sa vedem…
Daca un metrosexual este obsedat de look-ul sau un Bloggersexual este obsedat de look-ul Blogului.
Daca un ubersexual este obsedat si de de intelect un Bloggersexual este obsedat de continutul Blogului.
Daca un urban pune accentul pe libertate si speculeaza prapastia dintre ce a fost si ce vrea sa fie (conform definitiei) atunci Bloggersexualul este cel care foloseste Blogul pt a umple acea prapastie.

Conform articolului despre urbani, acestia au obligatoriu un blog. Deci am putea spune ca orice urban e si blogger dar nu putem spune ca orice blogger este Urban ! In schimb putem spune ca orice Bloggersexual este si urban si putin metrosexual.
Un bloggersexual nu poate fi definit prin muzica pe care o asculta ! nici prin hainele pe care le poarta, desi adopta deseori cam aceleasi caracteristici ca si urbanul. Dar asta nu e o regula :)

Concluzia acestui post ar fi ca in fiecare cerc largit datorita unui curent (de orice tip) pot aparea personaje de gen … carora sa le adaugam in coada ..sexual.
Oricum eu sunt de parere ca am ajuns in epoca in care nu mai exista acea delimitare atat de vizibila dintre elita si masa. De fapt fiecare om are un potential sa capete o astfel de coada ! Sexualitatea sta in noi .. iar adoptarea unor trenduri este o chestie normala in ziua de azi. Pana la urma cu totii suntem Humanosexuali :P dar mai presus de asta suntem Bloggersexuali (si suntem mandrii) =))

Wednesday, August 7, 2013

Orasul de Gheata

Din ciclul “Vise de insomniac”
Am trecut strada privind porumbelul ce se asezase pe indicator. Isi curata penele de parca directia indicata de bucata de tabla ar fi fost cea mai banala chestie posibila. M-am asezat pe bordura in stanga lui si-l priveam. S-a oprit si ma privea. Era atat de cald incat aveam impresia ca tot ce ma inconjoara este zamislit dintr-o piatra fierbinte. Simteam caldura pe fiecare chip ce trecea si ma privea plictisit cum sed in mijlocul bulevardului pe o bordura. La ce s-o fi gandind oamenii ? Poate se intreaba acelasi lucru despre mine. Imi era sete…
Am inchis ochii si mi-am imaginat un spot publicitar pe care-l priveam fara prea mare interes lungit pe canapea acum ceva vreme. Era de fapt o reclama tampita la guma de mestecat. Dar in momentul acela era singura chestie fictiva la care ma puteam gandi. Mi-am tzuguiat buzele si am suflat. Am privit cu ochii inchisi cum totul se transforma in gheata. Alba, rece, uda si racoritoare. Am atins gheata cu mana. Simteam temperatura scazuta si intreg corpul cum soarbe racoarea. Talpile urlau in mine fiind ultimele cotloane ale fiintei mele ce aveau sa guste din senzatia dorita. Totul se transformase in gheata. Oamenii care treceau devenisera eschimosi. Le atarnau tzurtzuri de gheata pe barbii si la nas. Pe cladirile din jurul meu lucea stratul de zapada intarit si semitopit de soare. Stalpii imbracasera parca haine albe de zapada batucita. Firma bancii de peste drum deabia daca se mai putea citi. Se formasera pe sticla flori de gheatza. Intreg orasul se transformase intr-un oras de gheata. Am dus sticla pe care o tineam strans in mana aproape de buze si am lasat sucul sa curga pe gatlej. Senzatia a fost deosebita : simteam cum din buzele mele a izvorat un parau de munte care plateste acum tributul asa cum se cuvine. Am deschis un ochi si am incercat sa privesc strada. O vedeam in ceatza… si in mijlocul ei se topea un cub de gheata. Mi-a trecut in mai putin de 30 de secunde. M-am ridicat si am pornit agale spre casa zambind. “Reclamele astea” mi-am spus ! Si ce ? Am reusit sa ma simt bine cateva minute…intr-o vara fierbinte in Orasul De Gheata !